Fenomene stranii într-o cumună din Iaşi. Misterul bisericii în care rar intră cineva

Cand legenda atinge un colt din judet, transforma localnicii in adevarati povestitori, ale caror relatari nu se mai opresc. Ajunsi la varste onorabile, o mana de ieseni povestesc cu inima incretita parti din viata lor si din istoria comunei Braesti. In acest loc, se pare ca s-au adunat toate misterele judetului, altfel nu ne-am putea explica cum pot exista atatea mituri. Fantome, lumini aparute in miez de noapte si comori ascunse, te fac si astazi sa iti doresti se asculti povesti iar si iar. In jurul acestei comune s-au conturat in timp povesti ce nu pot fi uitate niciodata, insa, din pacate, au ramas prea putini batrani uitati de moarte care sa le transmita mai departe. Cea mai cunoscuta legenda din comuna ieseana Braiesti este cea a luminii aparute de nicaieri.

Se spune ca la marginea satului, aproape de o coama de padure, indata ce se intuneca, o lumina galbuie, pala, se perinda usor pe un traseu numai de ea stiut. Aproape ca nu exista suflet sa nu fi vazut acea lumina, insa despre ea se spunea ca nu este lucru curat. Astazi, dupa zeci de ani, Mihai Amariutei, fost primar al comunei Braiesti, inainte de „epoca Ceausescu”, scoate dintr-un sertar al mintii cateva amintiri pe care nu ar fi vrut sa le mai rascoleasca.

„Lumina a existat si exista si astazi. Aparea mereu pe cand se ingana ziua cu noaptea si cocosii se culcau. Era o lumina galbuie, pala, ce se vedea din sat. Toti o vedeau si se intrebau ce se ascunde in ea. Nimeni nu a aflat si nu cred ca va afla niciodata. Pleca de la cimitir si minute bune se plimba tot dealul. Se vedea exact ca lumina unui felinar de pe vremuri, mergea incet de parca cineva ar fi tinut-o in maini. Batranii isi faceau cruce si scuipau in san, spuneau ca este lucru rau”, a spus batranul.

Curiozitatea l-a facut pe barbat, in timp ce era primar, sa plece noaptea pe deal impreuna cu 60 de soldati. A vrut cu orice pret sa gaseasca raspunsuri, insa nu a gasit nimic. „Tot satul se intreba ce este cu acea lumina. Am luat 60 de soldati cand eram primar si am plecat noaptea pe deal. I-am impartit si am cautat tot dealul, dar nu am vazut nimic. Totusi, lumea din sat vedea lumina, insa noi, cei care eram acolo, nu vedeam nimic. Au trecut anii, iar lumina a aparut mai rar, insa mai sunt oameni care au vazut-o”, a completat batranul. Mingea de foc, cum o mai numesc satenii, a fost vazuta si de catre cei mai tineri, in zilele noastre. Nu s-a gasit nicio explicatie, insa in jurul ei s-au facut legaturi noi si stranii.

In jurul acestei lumini s-au creat, dupa cum spuneam, legaturi. Asa s-a ajuns ca satenii sa lege direct de aparitia misterioasa secretul unei comori blestemate. Astfel, dupa cum spun batranii din sat, in urma cu mai bine de 200 de ani, un boier „mare” si-ar fi gasit sfarsitul pe raza comunei, dupa ce s-ar fi imbolnavit de tifos. Averea lui, dobandita prin folosirea sclavilor si teroarea impusa peste sateni, a fost uriasa, spunadu-se ca ar fi ajuns sa aiba in proprietate zeci de oale de lut pline cu galbeni. Ce s-a ales de comoara lui nimeni nu stie, insa se presupune ca boierul ar fi fost ingropat intr-un loc ascuns, impreuna cu aurul sau.

„Se spune ca un boier foarte bogat s-ar fi imbolnavit de tifos, era boala vreumurilor de atunci, si ar fi murit. Ar fi fost ingropat in aur, intr-un loc ascuns”, a spus Mos Mihai. Batranii vremii spuneau ca aceasta comoara ar fi fost blestemata si lumina de pe deal nu ar fi decat un suflet chinuit si obligat sa o vegheze pentru eternitate. Ce-i drept, se spune ca oamenii care au vazut lumina de aproape ar fi fost purtati de ea prin paduri pana la cantatul cocosilor, sa nu dea de urma aurului. Nimic nu poate fi probat in zilele noastre, insa in urma cu zeci de ani, aceste povestioare erau vazute drept legi nescrise.

„Imi povesteau bunicii ca noaptea, daca pe deal se intalnea cineva cu lumina, era purtat pe toate cararile pana in zori. Se spune ca lumina il ducea departe de comoara. Se spune ca aparea un barbat intr-un fel de uniforma si cu un felinar in mana. El ii plimba pe cei cu care se intalnea, peste tot”, a spus Ioan, localnic. De lumina pala si de barbatul in uniforma se lega iarasi noi povesti. De data aceasta actiunea s-a petrecut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

O mare parte dintre povestile spuse de localnici au o oarecare legatura intre ele, insa niciodata nimeni nu o va putea dovedi. Comuna Braesti pare a fi un izvor nesecat de legende. Aproape ca nu este colt de sat in care sa nu se ascunda cate un secret de sute de ani. Fara sa aiba de-a face cu intamplarile stranii, dar totusi te face sa simti ca te trec transpiratii reci, un alt loc din Braesti te atrage. O biserica de aproximativ 300 de ani, ce sta in mare parte incuiata, adaposteste in curte trei cruci, una a unei familii de preot, alta a unei satence, iar alta a eroilor. La aceste morminte nimeni nu aprinde insa lumanari. Prea multi ani au trecut de cand cei ce au locuit odata in comuna Braesti si-au gasit sfarsitul.

Adaugă părerea ta

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here