Adevărul despre piperul alb. Mai cumperi vreodată?

Când folosim piper în bucătărie, acesta să fie alb sau negru? Apoi, de ce să alegem unul şi nu pe celălalt? În situaţia de faţă, un bucătar care se respectă tratează întotdeauna cele două varietăţi ale aceluiaşi condiment în mod particular. Dacă vrem că totul să iasă „că la carte”, trebuie să cunoaştem cu ce scop şi în ce feluri de mâncare să întrebuinţăm o aromă sau altă.

Între piperul negru şi piperul alb nu există o diferenţa de esenţă sau natură, ambele provin din plantă numită ştiinţific Piper nigrum. O prima menţiune care se impune ar fi însă că pentru a se obţine cele două varietăţi, boabele se culeg la un nivel de maturitate diferit. Mai departe, piperul negru este obţinut prin măcinarea boabelor nedecojite şi uscate ale plantei, în timp ce piperul alb este obţinut din măcinarea boabelor decojite şi uscate.

Aspectul diferit şi savoarea mai puţin accentuată a piperului alb faţă de cea a piperului negru se răsfrâng în prezent asupra modului în care sunt întrebuinţate. Astfel, piperul alb intră de regulă în alcătuirea sosurilor franţuzeşti, fiindcă se consideră că nu „contaminează” din punct de vedere vizual bucăţele deschise la culoare. Îl puteţi încerca şi dumneavoastră în reţete precum cea de Pui cu sos de vin şi muştar, ori în altele, care nu trebuie să fie neapărat şi complicate.

Oamenii preferă, din comoditate sau din alte motive, piperul negru care este comparativ cu celălalt mai uşor de găsit în magazine. Statisticile arată că gospodinele de peste ocean folosesc piperul negru în peste 95 % din felurile de mâncare pe care le prepară. Prin urmare, dacă nu ar fi fost asiaticii – vestiţi consumatori de piper alb – care să ne amintească despre utilitatea să, probabil că am fi dat de mult uitării această alternativă.

Adaugă părerea ta

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here